Situatie de fapt:
O companie care desfasoara activitatea de intermedieri cu produse alimentare detine contracte de prestari servicii cu trei societati si un PFA, care emit facturi lunar acestea fiind insotite de situatii si tabele pentru justificarea acestora (optimizarea si dezvoltarea activitatii clientului, planificarea si implementarea strategiei de vanzari, reprezentarea beneficiarului in fata clientilor atunci cand acesta nu este prezent, intermedierea vanzarilor produselor beneficiarului).
Una dintre societati este platitoare de TVA. Totodata, administratorii celor trei societati sunt si angajati ai societatii noastre pe functiile de reprezentanti comerciali, care in fisa postului au atributii diferite de cele prevazute in contractele de prestari servicii, respectiv - organizarea transporturilor, urmaresc livrarile, replanifica livrarile catre clientii ale caror comenzi nu au fost onorate, colecteaza si transmit catre serviciul de contabilitate instrumentele de plata de la clienti.
Organele de inspectie fiscala considera ca exista o suprapunere in ceea ce priveste serviciile ce pot si trebuiesc prestate de personalul cu functie de reprezentant comercial si serviciile prestate de catre societatile partenere si, in plus nu se justifica necesitatea achizitiei de servicii, astfel ca reclasifica cheltuielile cu serviciile prestate de catre societatile partenere si PFA-ul partener in sensul in care le considera tranzactii fara scop economic intrucat, s-ar fi urmarit obtinerea de avantaje fiscale din doua motive:
* pe de o parte prin diminuarea impozitului pe profit avand in vedere ca societatile partenere sunt microintreprinderi sir compania noastra este platitoare de impozit pe profit,
* iar pe de alta parte daca sumele facturate de societatatile partenere ar fi fost de fapt venituri salariale, sarcina fiscala a companiei noastre ar fi fost mult mai mare
Organele de inspectie calculeaza si avantaje fiscale fata de compania noastra astfel, odata cu recalcularea impozitului pe profit prin considerarea prestarilor de servicii ca fiind nedeductibile recalculand impozitul pe profit datorat, diminueaza acest impozit cu impozitul pe venitul microintreprinderilor declarat si achitat de societatile partenere.
Totodata, organele de inspectie fac referire si la abuzul de drept (Art.11 alin (12) cod Fiscal) in ce priveste TVA anuland TVA dedusa considerand ca a fost dedusa in mod abuziv, chiar daca aceasta a fost declarata si achitata de societatea partenera ( unde este abuzul de drept? Dar neutralitatea TVA?).
Avand in vedere cele de mai sus, precizam urmatoarele aspecte:
- societatile partenere nu sunt afiliate astfel incat sa se poata face vorbire despre un avantaj fiscal in legatura cu impozitul pe profit / microintreprindere. Mai mult decat atat, in acea perioada, societatile partenere nu aveau posibilitatea sa aleaga forma de impozitare, conditia de microintreprindere fiind aproape obligatorie;
- una dintre societati este platitoare de TVA iar TVA dedusa este considerata ca fiind in scopul de a obtine avantaje fiscale (abuz de drept);
- au fost verificate toate criteriile de dependenta iar acestea nu sunt indeplinite in sensul in care societatile partenere isi desfasoara activitatea cu baza materiala proprie , angajaza cheltuieli in vederea realizarii activitatii (combustibil, telefon, calculator, autovehicule proprii), nu au conditii de exclusivitate in contractele incheiate, astfel ca nu poate fi vorba despre o relatie de dependenta intre societatile partenere si compania noastra.
- personalul angajat are cu totul si cu totul alte atributii -aceste persoane fiind angajate doar pentru faptul ca activitatile lor presupun o mare responsabilitate si experienta.
Intrebare:
Ce argumente si prevederi legale putem folosi in elaborarea unui punct de vedere si evantual a unei contestatii in ce priveste impozitul pe profit si TVA avand in vedere cele de mai sus?
