Convenția civilă reprezintă un contract civil de prestări servicii ocazionale sau întâmplătoare. În legislația curentă, aceasta este denumita „contract de antrepriză”, prin care antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o lucrare sau să presteze un serviciu în schimbul unui preț.
Pentru a nu fi recalificată drept activitate dependenta (contract de munca mascat), această înțelegere trebuie să aibă un caracter strict ocazional și să respecte criteriile de independență (prestatorul folosește propriile instrumente, își asumă riscul si nu este subordonat ierarhic niciunui reprezentant al beneficiarului).