Situatie de fapt:
O societate deține un parc auto și închiriază autovehiculele către alte societăți. Pentru stabilirea valorii chiriei a fost întocmit un raport de evaluare de către un evaluator autorizat, iar tariful lunar facturat este cel rezultat din acest raport.
Valoarea lunară stabilită de evaluator este însă mai mică decât totalul costurilor suportate lunar de proprietar pentru fiecare autovehicul, respectiv leasing, RCA, CASCO, impozit, rovinietă și alte cheltuieli aferente.
În acest context, vă rog să-mi comunicați punctul dvs de vedere asupra următoarelor aspecte:
Intrebare:
1. Poate organul fiscal să considere că tariful de închiriere este prea mic doar pentru că nu acoperă toate costurile lunare ale autovehiculului?
2. Raportul întocmit de un evaluator autorizat reprezintă o justificare suficientă pentru susținerea caracterului de piață al chiriei în cazul unui control fiscal?
3. Există o prevedere legală, un principiu fiscal sau o practică relevantă care să protejeze societatea atunci când tariful de piață stabilit prin evaluare este inferior costurilor efective suportate de proprietar?
4. Există riscul ca autoritățile fiscale să recalculeze veniturile, să ajusteze prețul chiriei sau să limiteze deductibilitatea cheltuielilor și a TVA?
5. Analiza se modifică în situația în care închirierea are loc între societăți afiliate?
6. Ce documente suplimentare recomandați să păstrăm pentru a demonstra că tariful a fost stabilit în condiții economice și la valoarea de piață?
Menționez că diferența dintre chiria facturată și costurile lunare nu rezultă din intenția de a acorda un avantaj beneficiarului, ci din aplicarea valorii de piață stabilite prin raportul de evaluare.
