Situatie de fapt:
Firma romaneasca, platitoare de impozit micro, tva lunar.
Firma infiinteaza in Danemarca (UE) si Norvegia (non-UE) cate un sediu permanent. Fiecare sediu permanent are atribuit un cod fiscal emis de autoritatile fiscale din tarile unde au fost infiintate aceste sedii.
Fiecare sediu permanent are cate 4 salariati, care presteaza servicii diverse in domeniul constructiilor metalice, ca de exemplu: sudura, lacatuserie...etc. Beneficiarii acestor lucrari sunt firme din tarile respective, existand un contract de prestari servicii intre firma mama din Romania si partenerul strain.
Mai departe va descriu modul de lucru de pana acum al acestei firme, ce am reusit sa deslusesc
Intrebare:
1. Pentru salariatii sediilor secundare (cetateni romani) exista niste contracte de munca (va atasez draftul) cu niste conditii, cu salariul stabilit pe ora de munca, in moneda tarii unde-si desfasoara activitatea... Mentionez ca aceste contracte nu sunt inregistrate in REVISAL, ceea ce insemna ca nu se opresc la sursa taxele specifice salariilor, niciodata nu au fost intocmite state de plata, salariile au fost platite prin banca catre salariati, nu s-a declarat nimic in D112. Nu stiu daca e in regula! Am intrebat daca cumva aceste contracte sunt declarate/raportate la autoritatea fiscala din tarile respective, sau daca se plateste vreo taxa acolo... Mi s-a spus ca nu.
Am rugamintea sa ma luminati in ceea ce priveste aceasta situatie a salariatilor.
2. Facturile catre beneficiarii lucrarilor se emit cu antetul sediului permanent sau cu cel al societatii mama? Daca partenerul este persoana impozabila din UE se declara in D390?
Mentionez ca incasarea acestor facturi se face in conturi bancare deschise in Romania, la o banca romaneasca, in moneda specifica tarii unde se afla sediul permanent (dkk sau nok).
3. La sediile permanente, exista obligativitatea tinerii evidentei contabile conform legislatiei tarilor respective? Daca da, la sfarsit de an, aceste situatii se transpun in situatiile financiare ale societatii mama?
