Din perspectivă contabilă, înregistrarea sumei de 2.580 lei în contul 6588 reprezintă recunoașterea pierderii unei creanțe care nu mai poate fi valorificată. Deși din punct de vedere al evidenței contabile operațiunea este corectă pentru a reflecta realitatea patrimonială prin anularea unei sume pe care societatea nu o mai poate încasa, tratamentul fiscal urmează reguli stricte de deductibilitate.
Din punct de vedere fiscal, tranzacția trebuie analizată prin prisma condițiilor de deductibilitate prevăzute in mod expres de Codul Fiscal. Conform legislației în vigoare, pierderile din creanțe neîncasate sunt deductibile doar în condiții stricte și limitative (cum ar fi procedura de faliment a debitorului, insolvența sau alte situații de forță majoră certificate), ceea ce în cazul de față nu este aplicabil. Aici nu ne aflăm în fața unei imposibilități de plată a debitorului (Statul Român), ci în fața unei pierderi de drept cauzate de nerespectarea procedurii administrative.