Situatie de fapt:
O societate plătitoare de impozit pe profit și TVA la încasare înregistrează creanțe față de un client astfel:
- 125.000 lei – reprezentând facturi emise și scadente în anul 2023
- 100.000 lei – penalități contractuale, pentru care nu s-au emis facturi
Pentru recuperarea creanței s-a inițiat acțiune în instanță.
În anul 2024 nu s-au constituit ajustări pentru deprecierea creanțelor, întrucât nu existau indicii privind neîncasarea acestora.
În luna aprilie 2026, instanța pronunță o sentință (cu drept de apel în termen de 30 de zile), prin care:
- se admit 110.000 lei din facturi
- se admit 98.000 lei din penalități
Intrebare:
1. Având în vedere că hotărârea nu este definitivă, se poate constitui la data de 31.12.2025 o ajustare pentru deprecierea creanțelor în sumă de 17.000 lei (diferența aferentă facturilor), cu deductibilitate de 30% la calculul impozitului pe profit?
2. Se poate ajusta TVA aferentă diferenței neîncasabile?
Dacă da:
- la ce data (ținând cont că societatea aplică TVA la încasare și TVA este evidențiat în contul 4428)?
- care este procedura corectă?
- este necesară emiterea unei facturi de storno?
- care sunt înregistrările contabile aferente?
